Har şi pace de la Dumnezeu, Cel în Treime lăudat,
iar de la Noi Arhipăstorească binecuvântare!
Se cuvine să facem cunoscut tuturor că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a aşezat în Sfânta Sa Biserică dregătorii şi vrednicii deosebite şi, prin trimiterea Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh peste Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, i-a întărit pe aceştia întru propovăduirea cuvântului Evangheliei Sale, iar prin punerea mâinilor, într-o neîntreruptă succesiune de la Sfinţii Apostoli şi până astăzi, pe toţi slujitorii Bisericii îi face vrednici de a fi părtaşi darurilor Sale de multe feluri, în treptele rânduite, ca diaconi, preoţi şi arhierei.

Este binecunoscut că Ortodoxia a pătruns în Australia şi Noua Zeelandă către sfârşitul secolului al XIX-lea, dar, mai ales, în secolul al XX-lea, odată cu emigraţia din ţările ortodoxe, organizarea bisericească ortodoxă făcându-se în principal pe baze etnice.

Începuturile imigraţiei românilor în Australia şi Noua Zeelandă se situează înainte şi după cel de al doilea război mondial, acolo trăind astăzi, aproape 90.000 de români, păstrători de spiritualitate, civilizaţie şi cultură românească, dar şi de viaţă religioasă ortodoxă în contextul societăţii multiculturale, sociale şi religioase din acea parte a lumii.

Fondarea parohiilor ortodoxe româneşti în Australia şi Noua Zeelandă s-a făcut pe bazele canonice şi păstrând principiile din Biserica Ortodoxă Română, iar Patriarhia Română, îndreptăţită canonic şi legal, s-a îngrijit de fiii ei, care au ales să trăiască în acele zone geografice. Printre parohiile înfiinţate după cel de al doilea război mondial se numără, în Australia: Parohia Sfinţii Petru şi Pavel din Melbourne (1970), Parohia Sfânta Maria din Sydney (1970), Parohia Sfântul Nicolae din Adelaide (1972), Parohia Sfântul Dumitru din Brisbane (1984), Parohia Sfântul Ioan Botezătorul din Perth (1982), iar în Noua Zeelandă: Parohia Sfânta Maria din Wellington (1971), altele luând fiinţă după anul 1989. Parohiile ortodoxe române din Australia şi Noua Zeelandă, mai vechi şi mai noi, au fost organizate în două protopopiate alcătuind Vicariatul Ortodox Român pentru Australia şi Noua Zeelandă înfiinţat, la cererea preoţilor şi a credincioşilor români, prin hotărârea nr.1.289/2006 luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa sa de lucru din 26 iunie 2006.

Amploarea slujirii şi misiunii în parohiile ortodoxe române din teritoriile australian şi neo-zeelandez, în cei aproape 40 de ani, a ţintit permanent cultivarea în sufletele credincioşilor ortodocşi români dragostea şi ataşamentul faţă de credinţa străbună, faţă de Biserica Mamă şi ţara natală, România, având ca scop păstrarea identităţii creştin-ortodoxe şi româneşti într-un vast spaţiu multicultural şi pluriconfesional.

De asemenea, dorinţa consolidării unităţii specifice a clerului român şi a promovării unei viziuni comune în ce priveşte activitatea misionar-pastorală, cultural-socială şi filantropică au alimentat conştiinţa necesităţii unei prezenţe ierarhice româneşti permanente în Australia şi Noua Zeelandă, sporind premisele unei strânse solidarităţi în sânul comunităţii româneşti din acest spaţiu geografic. În acest context, prezenţa unui episcop ortodox român semnifică reprezentarea cu altă autoritate şi la alt nivel a credincioşilor ortodocşi români din Australia şi Noua Zeelandă, atât în faţa autorităţilor civile, cât şi a celorlalte biserici şi culte.

Realităţile pastoral-misionare şi culturale amintite mai sus, lipsa unei structuri administrativ-bisericeşti de nivel eparhial, precum şi prezenţa ocazională a unor ierarhi ortodocşi români în Australia şi Noua Zeelandă, au sporit nădejdea preoţilor şi credincioşilor românilor din acele comunităţi din Australia şi Noua Zeelandă, aflate într-o arie misionară şi pastorală întinsă, cu parohiile situate la mare distanţă unele de altele, că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va aproba organizarea acestora într-o eparhie, privilegiu de care alte comunităţi ortodoxe ale altor etnii se bucurau deja.

Pentru toate aceste considerente şi ţinând seama de dorinţele tot mai puternice ale preoţilor şi credincioşilor ortodocşi români din Australia şi Noua Zeelandă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând aminte la propunerea Noastră, prin hotărârea nr.4.708/2007 a aprobat înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, cu sediul la Melbourne, în dependenţă directă de Patriarhia Română şi înscrierea acesteia în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, ca etapă fundamentală în procesul de consolidare a comuniunii preoţilor şi credincioşilor ortodocşi români din Australia şi Noua Zeelandă cu Sfânta Biserică Mamă din România şi, prin aceasta, cu Biserica Ortodoxă Universală.

Ca slujitor al lui Hristos în vrednicia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, călăuzit fiind de îndatorirea de a nu lăsa Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande lipsită de cârmuitorul ei canonic, pe temeiul prevederilor Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, cu scrisoarea nr.445 din 25 ianuarie 2008, am încredinţat Înaltpreasfinţitului Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale misiunea de a conduce delegaţia Patriarhiei Române care s-a deplasat în Australia pentru convocarea şedinţei de constituire şi de lucru a Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande - 24 februarie 2008, în cadrul căreia, prin vot secret consultativ, a fost desemnat drept candidat pentru alegerea celui dintâi ierarh eparhiot al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, Preacuviosul Arhimandrit Dr. MIHAIL FILIMON, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Împlinind această procedură statutară bisericească şi luând aminte la îndatoririle ce Ne revin ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, am convocat Sfântul Sinod al Bisericii noastre, în ziua de marţi, 5 martie 2008, la Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, în vederea alegerii chiriarhului noii Episcopii Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, în dependenţă directă de Patriarhia Română.

În urma cercetării canonice şi a votului exprimat, Sfântul Sinod a ales în scaunul vacant al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande pe Preacuviosul Arhimandrit Dr. MIHAIL FILIMON, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care s-a arătat vrednic de această chemare prin statornicia sa întru dreapta credinţă şi îmbrăţişarea vieţii monahale în Mânăstirea Cernica - mare şcoală duhovnicească din apropierea Bucureştilor; prin pregătirea teologică dobândită la Institutul Teologic Universitar din Sibiu şi, apoi, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Tesalonic (Grecia) în cadrul căreia, în anul 1999 a obţinut titlul academic de Doctor în Teologie; prin vocaţia sa pentru slujirea sfântului altar; prin râvna şi dăruirea cu care a slujit Biserica în ascultările care i s-au rânduit în posturile de răspundere administrativă încredinţate în Episcopia Argeşului şi Muscelului în calitate de cadru didactic la Facultatea de Teologie "Sfânta Filofteia" a Universităţii din Piteşti şi de inspector şcolar - specialitatea Religie în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş, şi apoi în Episcopia Ortodoxă Română în America şi în Arhiepiscopia Bucureştilor.

Drept urmare, în ziua de Duminică, 20 aprilie 2008, la măritul praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, a fost hirotonit întru arhiereu Preacuviosul Arhimandrit Dr. MIHAIL FILIMON, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, ca cel dintâi Episcop eparhiot al nou înfiinţatei Episcopii Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande.

Pe temeiul celor arătate mai sus, al Sfintelor Canoane şi al prevederilor cuprinse în art.133 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, se aduce la cunoştinţa tuturor această GRAMATĂ PATRIARHALĂ, prin care dăm alesului Episcop, Preasfinţitului Părinte MIHAIL, împuternicirea canonică de păstorire ca Episcop al de Dumnezeu păzitei Episcopii Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, cu toate parohiile din ţările câte ţin astăzi şi vor ţine şi în viitor de această eparhie, drept mărturie că Preasfinţia Sa, dobândind jurisdicţia de Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande are dreptul şi puterea de a aşeza, după rânduielile Sfintei noastre Biserici şi după legile ţărilor respective: citeţi, cântăreţi, ipodiaconi, diaconi, preoţi şi protopopi la toate bisericile din Episcopia Preasfinţiei Sale, iar stareţi şi stareţe, egumeni şi egumene la mânăstiri şi schituri, şi de a rândui toate câte i se cuvin ca ierarh, spre folosul duhovnicesc al eparhiei pe care o păstoreşte pe calea mântuirii.

Din partea Preasfinţiei Sale aşteptăm, aşa cum îndeamnă Canonul 34 Apostolic, cinstire şi ascultare faţă de Patriarhul României şi faţă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române; să arate iubire de neam, grijă părintească pentru parohii şi mânăstiri, pentru valorile credinţei ortodoxe, pentru cultura creştină, precum şi dragoste părintească faţă de clerul şi dreptcredincioşii creştini, tineri şi vârstnici, făcându-se tuturor călăuză întru păstrarea neştirbită a dreptei credinţe şi a rânduielilor Bisericii noastre strămoşeşti; să se sfătuiască şi să coopereze cu autorităţile din Australia şi Noua Zeelandă pentru binele Bisericii, fiind tuturor călăuză pentru păstrarea şi întărirea dreptei credinţe şi a rânduielilor Bisericii noastre străbune.

Îndeosebi, pe lângă slujirea arhierească ce-i revine prin Sfintele Canoane, precum şi drepturile şi îndatoririle prevăzute de Statutul Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, încredinţăm pe Preasfinţitul Părinte Episcop MIHAIL că este unicul arhipăstor canonic şi legal al preoţilor şi credincioşilor din această Episcopie, drept pentru care îl povăţuim să pună la inimă şi să lucreze neîncetat pentru a aduna în jurul scaunului episcopal comunităţile bisericeşti ortodoxe, care aparţin jurisdicţional Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, arătând neobosită stăruinţă pentru realizarea unităţii spirituale a tuturor credincioşilor şi preoţilor acestei Episcopii, pentru comuniune cu ceilalţi ierarhi canonici din Australia şi Noua Zeelandă.

Totodată, îndemnăm pe Preasfinţia Sa să preţuiască unitatea creştină pentru care S-a rugat Mântuitorul nostru Iisus Hristos înainte de Patima Sa şi să promoveze dialogul şi cooperarea practică socială cu celelalte Biserici creştine din Australia şi Noua Zeelandă.

Aşadar, tuturor celor din cinul preoţesc şi călugăresc, precum şi tuturor dreptcredincioşilor din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, le recomandăm cu dragoste părintească pe Preasfinţitul Părinte Episcop MIHAIL, drept Chiriarhul lor canonic ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române, chemându-i să îl întâmpine cu dragoste fiască, să îl asculte şi să îl cinstească, arătându-i în toate împrejurările sprijin şi împreună-lucrare în tot ceea ce săvârşeşte cu jertfelnicie şi iubire pentru Sfânta Biserică, pentru neam şi pentru semeni, în respectul frăţesc faţă de cei cu care Dumnezeu i-a rânduit să convieţuiască în această parte a lumii.

Cunoscând şi preţuind însufleţirea cu care slujitorii şi credincioşii ortodocşi români din Australia şi Noua Zeelandă au întâmpinat întotdeauna cuvântul Întâistătătorilor Bisericii Noastre, îi povăţuim pe toţi cu părintească dragoste ca, sub păstorirea noului lor arhipăstor, să păstreze unitatea dreptei credinţe, vieţuind în pace şi în bună înţelegere ca fii adevăraţi ce cred în Hristos şi "întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică", încredinţându-l pe Preasfinţitul Părinte Episcop MIHAIL, milostivirii Bunului Dumnezeu şi rugăciunilor Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, precum şi ale tuturor Sfinţilor odrăsliţi din binecuvântatul pământ românesc.

Iar pentru ca să se împlinească după cuviinţă toată datina Sfintei noastre Biserici, am rânduit ca întronizarea Preasfinţitului Părinte MIHAIL în scaunul de Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande să se facă în ziua de 29 iunie 2008, de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Laurenţiu Streza, Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, înconjurat de Preasfinţitul Părinte Ambrozie, episcopul Giurgiului şi de ierarhi coliturghisitori ai celorlalte Biserici Ortodoxe surori, de clerici şi credincioşi de la parohii din cuprinsul acestei Episcopii, de faţă fiind înalte personalităţi din viaţa bisericească şi publică locală.

Şi astfel, cu un cuget şi cu o inimă, împreună să preamărim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântului Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Amin!

Dată în Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti la 20 aprilie 2008, la sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, în cel dintâi an al Arhipăstoririi Noastre ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

† D A N I E L
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei
şi Arhiepiscop al Bucureştilor

Published in www.patriarhia.ro, Joi, 26 Iunie 2008