284. Ce sunt sarbatorile si care este rostul lor? 
Sarbatorile sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, inchinate fie amintirii unor fapte din istoria sfanta, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unora dintre sfinti. Ele se deosebesc de celelalte zile prin aceea ca noi, crestinii, incetam ocupatiile obisnuite si mergem la biserica pentru a lua parte la slujba dumnezeiasca prin care praznuim sarbatorile. In calendarul bisericesc de perete, pe care fiecare crestin il are in casa sa, zilele de sarbatoare se cunosc pentru ca sunt scrise cu rosu si sunt insemnate cu o cruce rosie inainte.
Sarbatorile sunt oranduite pentru ca sa dam odihna trupului si totodata sa ne ingrijim in chip deosebit de cele ale sufletului (Deut. 16, 8; Fapte 20, 7).

285. Care e ziua de odihna si sarbatoarea saptamanala a crestinilor? 
Este Duminica, sau Ziua Domnului (dies Dominica), inchinata indeosebi amintirii si slavirii invierii Domnului588 (Marturisirea Ortodoxa, partea III, rasp. la intreb. 60: “Noi crestinii insa in locul sambetei tinem ziua Duminicii, pentru aceasta pricina: fiindca in ziua de Duminica, odata cu invierea lui Iisus Hristos, Domnul nostru, s-a facut innoirea a toata lumea si slobozirea neamului omenesc din robia diavolului”).

286. Pentru ce serbam Duminica? 
Serbam Duminica, pentru ca:
a) E ziua cea dintai a creatiunii;
b) E ziua in care a inviat Domnul (”prima a sambetelor”, adica “ziua intai a saptamanii”; Matei 28, 1-7 si Marcu 16, 2);
c) E ziua in care S-a pogorat Sfantul Duh peste Sfintii Apostoli (Fapte 2, 1 s. u.).
d) E ziua in care s-a oficiat inca de la inceput, in Biserica crestina, “frangerea painii”, adica Sfanta Liturghie.
Cu un cuvant, Duminica e ziua de bucurie in care praznuim zidirea omului de catre Dumnezeu-Tatal, rascumpararea lui prin Dumnezeu-Fiul si sfintirea lui prin Dumnezeu-Sfantul Duh589 (Leon cel mare, Epist. Decret. 81, cap. 1).

287. Crestinii au serbat dintru inceput Duminica? 
Da. Pentru motivele de mai sus, Sfintii Apostoli si primii crestini numeau aceasta zi Ziua Domnului si o serbau prin adunari de rugaciune si slujba, impreunate cu savarsirea Sfintei Euharistii, precum si cu felurite fapte de milostenie. Marturie despre aceasta ne stau cele ce gasim scrise chiar in Sf. Scriptura (vezi Fapte 20, 7; 1 Cor. 16, 2; Apoc. 1,10). Asijderea faceau si barbatii apostolici, adica ucenicii Sfintilor Apostoli. Unul dintre acestia, anume Sf. Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei (+107), scrie in scrisoarea trimisa de el crestinilor din Magnesia (cap. 9): «Asadar, cei care au trait in randuielile cele vechi si au venit la nadejdea cea noua, sa nu mai tina sambata, ci Duminica, in care si viata noastra a rasarit, prin El si prin moartea Lui»590 (Scrierile Parintilor Apostolici, trad. cit., p. 168.). Iar Sf. Iustin Martirul (+155) scria pe la mijlocul veacului al doilea dupa Hristos: «In ziua soarelui (Duminica), noi ne adunam cu totii laolalta, deoarece aceasta este prima zi in care Dumnezeu, schimband intunericul si materia, a creat lumea, iar Iisus Hristos, Mantui-torul nostru, in aceeasi zi a inviat din morti»591 (Apologia I, cap. 67, trad. cit., p. 71.).
Asemenea marturii mai gasim si in Asezamintele Sf. Apostoli (cartea II, cap. 59), in canoane592 (Vezi de ex. can. 29 Laodiceea), precum si la o multime de Sfinti Parinti si scriitori bisericesti din veacurile II-IV, ca de pilda: Tertulian593 (Apologeticum, cap. 16, trad. David Popescu, vol. cit., p. 63; De corona militis, cap. 4), Sf. Irineu594 (Epistola catre Victor, Episcopul Romei (la Eusebiu al Cezareei, Istoria bisericeasca, V, 24.), Origen595 (Talcuirea la cartea Iesire, cap. 15), Sf. Ambrozie596 (Sermo 61), Sf. Ioan Gura de Aur s.a.
De aceea, odata cu recunoasterea crestinismului de catre imparatul Constantin cel mare (313), Duminica a fost recunoscuta si consfintita de catre stat ca zi de odihna, chiar pentru necrestini, ramanand astfel pana astazi la toate popoarele crestine, ca zi saptamanala de repaos sau odihna.

288. De cate feluri sunt sarbatorile din cursul anului bisericesc? 
Dupa insemnatatea lor, ele sunt de doua feluri, si anume:
a) Sarbatori domnesti (praznice imparatesti), inchinate preamaririi lui Dumnezeu sau uneia din Persoanele Sfintei Treimi, indeosebi a Fiului lui Dumnezeu, Hristos Mantuitorul.
b) Sarbatori ale Sfintilor mai alesi, intre care cele dintai sunt sarbatorile Maicii Domnului, cea dintai dintre Sfinti.

289. Care sunt sarbatorile domnesti (praznicele imparatesti) din cursul anului? 
Sarbatorile domnesti din cursul anului sunt:
1. Pastele sau Sarbatoarea Invierii Domnului, cea mai veche si mai mare sarbatoare crestina, “sarbatoarea sarbatorilor” si “praznicul praznicelor”.
2. Inaltarea la cer a Domnului, care cade totdeauna Joia – la patruzeci de zile dupa inviere.
3. Rusaliile – numita in popor si Duminica mare – sau Duminica Pogorarii Duhului Sfant, la 50 de zile dupa inviere, sau la zece zile dupa inaltare.
4. Schimbarea la fata a Domnului, 6 august.
5. Craciunul sau Nasterea Domnului, la 25 decembrie.
6. Taierea imprejur a Domnului, la 8 zile dupa Nastere, la 1 ianuarie (Luca 2, 21).
7. Boboteaza sau Botezul Domnului (Epifania sau Teofania =Aratarea Domnului), la 6 ianuarie.
8. intampinarea Domnului (Stretenia), la 40 de zile dupa Nastere, adica la 2 februarie (Luca 2, 22 s.u.).
9. Floriile, Duminica Stalparilor sau a Floriilor, cu o saptamana inainte de Pasti, ziua intrarii triumfale a Domnului in Ierusalim, inainte de Patimi (Matei 21, 1-10 si Ioan 12, 12-18).
In aceasta zi se aduc la biserica, se binecuvanteaza si se impart stalpari sau ramuri verzi de salcie, in amintirea ramurilor de finic cu care multimile au intampinat pe Domnul la intrarea Lui in Ierusalim; ele sunt totodata simbolul (semnul) biruintei impotriva mortii castigata de Domnul.
10. Tot intre praznicele imparatesti se numara, de obicei, si Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.
Primele trei sarbatori si a noua sunt sarbatori miscatoare, sau schimbatoare, adica data lor depinde de data Pastelui, care se schimba in fiecare an; celelalte sunt sarbatori cu data fixa, adica ele cad in fiecare an in aceeasi zi a lunii, dar nu in aceeasi zi din saptamana.

290. Care sunt praznicele Maicii Domnului, adica sarbatorile mai insemnate inchinate Sfintei Fecioare? 
Acestea sunt patru, si anume:
1. Nasterea Maicii Domnului, sau Sfanta-Maria mica, la 8 septembrie.
2. Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, Vovidenia sau Ovedenia, la 21 noiembrie.
3. Buna-Vestire sau Blagovestenia, la 25 martie.
4. Adormirea Maicii Domnului, sau Sfanta-Maria mare, la 15 august. Aceste sarbatori sunt zugravite de obicei pe tampla sau catapeteasma bisericii, in randul sarbatorilor domnesti, fiind deci socotite ca praznice imparatesti, deoarece Sfanta Fecioara e imparateasa Cerului, fiind cea mai aleasa dintre sfinti.

291. Care sunt sarbatorile sfintilor mai alesi din cursul anului? 
Sunt urmatoarele:
1. St. marele Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, la 26 octombrie.
2. Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, la 8 noiembrie.
3. Sf. marele Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, la 6 decembrie.
4. Sf. Arhidiacon si intaiul mucenic, Stefan, la 27 decembrie.
5. Sf. Vasile cel mare, arhiepiscopul Cezareei-Capadociei, la 1 ianuarie.
6. Sf. Ioan Botezatorul, Proorocul si inainte Mergatorul Domnului, la 7 ianuarie.
7. Sf. marele Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, la 23 aprilie.
8. Sf. Imparati Constantin si maica sa, Elena, la 21 mai.
9. Sf. Apostoli Petru si Pavel (Sanpetru), la 29 iunie.
10. Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, la 20 iulie.
In unele calendare de perete mai noi, atat Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, cat si Taierea capului Sf. Ioan sunt insemnate cu cruce neagra, deci ca sarbatori bisericesti fara tinere. La Sfinti, se serbeaza, de obicei, ziua mortii lor, care e socotita ziua nasterii lor spre cele vesnice.

292. Cum trebuie sa tinem sarbatorile? 
In primul rand dand ragaz trupului si mintii sa se odihneasca si sa se reculeaga din valmasagul treburilor si grijilor lumesti. Al doilea, prin mergerea la biserica, pentru a lua parte la sfanta slujba. Al treilea, prin folosirea timpului ce ne mai ramane, cu grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea saracilor, cercetarea bolnavilor s.a.), sau cu indeletniciri pioase si ziditoare de suflet, ca de pilda, participarea la adunari de invatatura crestina si de sporire in virtute, citire din Sfanta Scriptura sau din carti cu cuprins folositor597 (Marturisirea de credinta…, partea III, Raspuns la intreb. VII, trad. cit., p. 144.).