Cu Hristos nu avem de ce să ne temem.

DUMNEZEU SINGUR ŞTIE SFÂRŞITUL LUMII

Ziarul "The Advertiser" din Adelaide, statul Australia de Sud, (sâmbătă, 8 ianuarie 2011, p. 30-31), publică un articol al lui Andrew Carswell, intitulat "Millions ready for end of the world". Nu avem spaţiul necesar pentru a prezenta mai pe larg articolul respectiv, dar sintetizându-l, putem spune că unii sectanţi (iehovişti, aşa-zişi fundamentalişti) prezic sfârşitul lumii pe baza unor fenomene naturale cauzate de poluţia industrială în S.U.A., Noua Zeelandă, Suedia (moartea masivă a păsărilor, peştilor şi a altor vieţuitoare), a unor calcule întemeiate pe unele profeţii "ascunse" în biblie şi decodificate (potrivit cărora la 21 mai 2011 ar fi şapte mii de ani de la potopul din timpul lui Noe), pe sfârşitul calendarului maiaşilor în 2012, pe preziceri ale astrologilor (nu astronomilor) despre o anumită aliniere cosmică în 2012, care are loc ciclic la 25.800 de ani, pe inevitabila prăbuşire economică a Statelor Unite, pe introducerea microcipurilor personale în 2012, pe eventuala ciocnire între Terra şi o anumită cometă tot în 2012, şi alte câteva asemenea.


Intenţionat nu dăm aici numele acestor "prezicători", pentru că ei nu sunt primii de acest gen (iehoviştii au mai prezis de opt ori sfârşitul lumii; la sediul unei astfel de "biserici", chiar de aici din Adelaide, al cărei lider a fugit în Vanuatu, poliţia a găsit un depozit de armament). Dealtfel, Mântuitorul ne-a atenţionat despre venirea pseudo-profeţilor: "Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi" (Matei 24, 11).

Biserica Ortodoxă a avut întotdeauna o poziţie expectativă cu privire la sfârşitul lumii, mărturisită chiar în Crezul Niceo-Constantinopolitan: "Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin". Ori, învierea morţilor şi schimbarea aspectului materiei („cer nou şi pământ nou"), cum zice Sf. Apostol Petru în a II -a sa Epistolă, 3, 10, sunt legate şi precedate de venirea întru slavă a Fiului Omuluî, care va fi iute "ca fulgerul", cum ne spune El Însuşi (Matei 24, 27) sau va avea loc "într'o clipită," cum zice Sf. Apostol Pavel (I Corinteni 15, 52).


Chiar din vremea Sfinţilor Apostoli, creştinii aşteptau a doua venire a lui Hristos ("Vino, Doamne Iisuse!" (Apoclipsa 22, 20), încât aşteptarea Parusiei nu este nimic nou sau greşit. Ceea ce este greşit şi supărător este pretenţia unor oameni (despre a căror moralitate nu ne putem pronunţa, căci nu o cunoaştem, deşi uneori îşi mai dau în petic) de a şti şi fixa anumite date ale sfârşitului, cum nici Mântuitorul Hristos n'a făcut-o. El ne-a dat anumite semne premergătoare sfârşitului, dar, cum Însuşi Domnul ne-a spus, "de ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Matei 24, 36).


Desigur că şi Fiul, ca a doua Persoană din Sfânta Treime, cunoaşte sfârşitul şi consecinţele lui, sau "chipul înnoit al lumii şi modul trecerii chipului ei actual, în cel înnoit", cum precizează răposatul nostru teolog , Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol III, (Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, p. 404). Dacă nu l-ar şti, nu ne-ar da nici semnele premergătoare acelui sfârşit, pe care, enumerându-le, conclude cu siguranţa celui ce ştie: "Atunci va veni sfârşitul" (Matei 24, 14). El nu ne spune clipa sfârşitului din motive pedagogice, ca să fim mereu pregătiţi, atât pentru sfârşitul personal cât şi pentru sfârşitul de obşte: "Priveghiaţi aşadar pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru!" (Matei 24, 42).


Prin urmare, nu trebuie dată crezare aberaţiilor cu privire la sfârşitul lumii, cum se întâmplă şi s-a mai întâmplat în decursul istoriei, oamenii abandonând muncă şi afaceri pentru că vine sfârşitul. Dimpotrivă, cugetând la toată învăţătura eshatologică ortodoxă, pe care se cuvine să o cunoaştem, să căutăm a fi mereu buni creştini, înţelepţi, drepţi, uniţi cu Hristos şi unii cu alţii, adică să împlinim poruncile de iubire faţă de Dumnezeu şi oameni, să ocrotim mediul înconjurător, să privim cu curaj spre viitor, înmulţind talantul dat de Dumnezeu fiecăruia şi contribuind fiecare la binele public. Cu Hristos nu avem de ce să ne temem. În această stare de spirit să intrăm în noul an 2011, având încredere în cuvintele Lui: "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" Matei 24, 35).


La mulţi ani!


Pr. Constantin M. Iana
Adelaide, ianuarie 2011.

Published in Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande, Joi, 03 Februarie 2011

News and events