13. Ce trebuie sa cunoasca credinciosul pentru a putea savarsi fapte bune, dupa voia lui Dumnezeu? 
Vorbind despre dragostea crestina, am spus ca ea trebuie sa se arate indeosebi prin fapte bune. Savarsirea faptelor bune inseamna insa implinirea voii lui Dumnezeu. Astfel, pentru a savarsi fapte bune, omul trebuie sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu o poate cunoaste prin legi.

14. De cate feluri sunt legile? 
Legile sunt, dupa izvorul lor, de doua feluri:
1) Legi dumnezeiesti si 2) Legi omenesti.
Legile dumnezeiesti cuprind: 1) Legea vesnica; 2) Legea morala fireasca si 3) Legea morala pozitiva, data omului prin descoperirea dumnezeiasca a Vechiului Testament si a Noului Testament.
Legile omenesti cuprind: 1) legi bisericesti si 2) legi civile. Sa vedem, pe scurt, ce sunt aceste legi.
Legea vesnica
Dumnezeu a creat lumea dupa un plan pe care El, ca fiinta vesnica, l-a intocmit din veci si-l indeplineste in timp prin Pronia Sa, intr-o ordine stabilita de El de asemenea din veci (ordinea universala). Potrivit acestui plan, fapturile se indreapta in chip natural catre Creatorul lor.
Planul sau ordinea aceasta, izvorata din veci din nemarginita intelepciune si voie dumnezeiasca, dupa care se conduc toate creaturile spre indeplinirea scopului dat lor, se numeste legea vesnica sau eterna. Despre ea se spune in Sfanta Scriptura: “Eu am fost din veac intemeiata, de la inceput, inainte de a se fi facut pamantul” (Pilde 8, 23).

15. Cum este legea vesnica? 
Legea vesnica este: 1) de neaparata trebuinta, fiindca Dumnezeu, Care este Fiinta desavarsita, nu poate sa creeze fapturile si sa le dea si un scop fara sa le randuiasca pe toate spre indeplinirea acelui scop; 2) neschimbatoare, fiindca neschimbator este Dumnezeu in hotararile voii Sale; 3) universala, adica ea cuprinde toate fapturile, intreg universul.
Dupa credinta noastra, pe temeiul acestor insusiri, legea vesnica este izvorul tuturor legilor din univers: al celor fizice, pentru lumea materiala si pentru fapturile necuvantatoare, si al celor morale, pentru fapturile inzestrate cu judecata si voie libera.
Legile date pentru om se numesc legi morale, fiindca se indeplinesc cu voia personala a omului, adica cu cunostinta si libertate, pe cand legile fizice se indeplinesc de la sine.
Deci, voia lui Dumnezeu, cuprinsa in legea vesnica, se face cunoscuta prin legile fizice si prin legea morala, care este de doua feluri: fireasca si suprafireasca.

16. Ce este legea morala fireasca? 
Dupa credinta crestina, legea morala fireasca este legea intiparita de Dumnezeu in inima omului odata cu crearea lui, si care poate fi descoperita prin lumina fireasca a mintii omenesti.

17. Ce foloase aduce omului legea morala fireasca? 
In temeiul acestei legi, omul, din fire, poate deosebi binele de rau, virtutea de pacat, dreptatea de nedreptate, ceea ce trebuie facut de ceea ce nu trebuie facut. Poruncile ei se pot cuprinde in: a face binele si a evita raul.

18. Unde se vorbeste despre aceasta lege? 
Despre aceasta lege se vorbeste limpede in izvoarele Descoperirii dumnezeiesti: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Sfantul Apostol Pavel, scriind romanilor: “Cand paganii, care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt loru-si lege, ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii apara” (Rom. 2, 14-15), ne spune limpede ca si oamenii care nu au lege scrisa de la Dumnezeu au totusi legea morala scrisa in inimile lor, de care ei, daca voiesc, asculta, iar daca nu voiesc, nu asculta. Cand asculta de ea, atunci marturia cugetului lor, dupa ce se cerceteaza pe sine, ii dezvinovateste, iar cand nu asculta, aceeasi marturie a cugetului ii invinovateste.
Despre legea morala fireasca vorbeste si Sfantul Ioan Gura de Aur, rand spune: “Dumnezeu a dat omului o constiinta si cunostinta neinvatata a binelui si a raului, asa ca noi nu mai trebuie sa invatam ca desfranarea este ceva rau si cumpatarea ceva bun; aceasta o stim de mai inainte, si anume de la inceput”620 (Sfantul Ioan Gura de Aur, Catre poporul antiohian, Cuv. 12, Migne, P. G., XLIX, col. 431).
Dupa credinta noastra, legea morala fireasca este sadita, deci, in insasi firea omului si lucreaza in fiecare om, oricine si oricum ar fi el, invatat ori neinvatat. La cunostinta ei omul ajunge indata ce incepe a gandi. Legea morala fireasca se poate intuneca prin pacate, dar ea nu se sterge niciodata cu totul din inima omului.
Izvorand din voia neschimbatoare a lui Dumnezeu, legea morala fireasca este si ea neschimbatoare. De ea omul trebuie sa tina seama neaparat, fiindca prin ea cunoaste mai intai voia lui Dumnezeu si fiindca ea ii arata ce este potrivit sau nepotrivit cu firea si cu vrednicia lui de cea mai inalta faptura pamanteasca.
Pentru aceasta toate legiuirile bisericesti tin seama de poruncile legii morale.

19. S-a pastrat legea fireasca in toata curatia ei? 
Noi credem si marturisim ca legea morala fireasca nu s-a pastrat in toata curatia ei, asa cum a sadit-o Dumnezeu in inima omului, ci s-a intunecat prin pacat. Adica omul, in urma pacatului stramosesc traind o viata pacatoasa, nu mai auzea limpede glasul ei si se indepartase de ea. De aceea, Dumnezeu, in nemarginita Sa dragoste, voind indreptarea omului, i-a venit in ajutor, dandu-i pe calea Descoperirii dumnezeiesti legea din afara, legea pozitiva. Prin aceasta lege, Dumnezeu Si-a facut cunoscuta voia Sa in chip direct si amanuntit, ca indreptar pentru viata omului; i-a redesteptat omului constiinta adormita prin pacat, ca sa fie mai cu bagare de seama la savarsirea faptelor si totodata i-a sporit cunostintele despre felul cum trebuie sa traiasca si sa lucreze pentru infaptuirea scopului sau. Despre legea aceasta citim in Sfanta Scriptura: “Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait voua, prin Fiul” (Evr. 1, 1-2).
Astfel, dupa timpul in care s-a dat si dupa deplinatatea ei, legea morala pozitiva – adica legea data omului prin Descoperirea dumnezeiasca – se imparte in legea Vechiului Testament si in legea Noului Testament.

20. Ce cuprinde legea Vechiului Testament? 
Legea Vechiului Testament cuprinde porunci morale, ceremoniale si civile, date cu scopul de a intretine comuniunea dintre credincios si Dumnezeu si a pregati pe credinciosi pentru rascumpararea lor prin Hristos.
Poruncile ceremoniale, cultul religios al poporului evreu, care doar preinchipuiau lucrarea mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, fiind – cum spune Sfanta Scriptura – numai “umbra bunurilor viitoare” (Evr. 10, 1), au incetat odata cu venirea Mantuitorului.
In privinta lor, Marturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe spune: “Dupa cum umbra se retrage cand soseste adevarul, tot asa au trecut si ele si crestinii nu au indatorirea sa le implineasca”621 (Marturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe, Partea a treia, raspuns la intrebarea 47, trad. de Alexandru Elian, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1981, p. 163).
Tot asa au incetat si poruncile civile, fiindca ele priveau numai buna ocarmuire a poporului evreu, al carui stat a fost distrus de poporul roman, la anul 70 dupa Hristos.
Au ramas insa poruncile morale, care formeaza partea cea mai insemnata a legii Vechiului Testament. Acestea au fost descoperite de Dumnezeu treptat, prin diferiti alesi ai Lui si indeosebi prin poruncile date lui Moise. De aceea, legea morala a Vechiului Testament se mai numeste si legea mozaica. Legea aceasta este cuprinsa pe scurt in cele 10 porunci dumnezeiesti – Decalogul – descoperite de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai (Iesire 20).
Poruncile au fost scrise de insusi Dumnezeu, pe doua table de piatra. Prima tabla cuprinde cele dintai patru porunci, despre datoriile catre Dumnezeu, iar a doua tabla cuprinde celelalte sase porunci, despre datoriile fata de aproapele.
Legea morala a Vechiului Testament incepe, deci, cu Dumnezeu si cu datoria de a-L iubi, si se incheie cu pofta rea a inimii si cu datoria de a nu o lasa sa prinda stapanire in om. Cu aceasta se spune ca toata plinirea legii pleaca din dragostea catre Dumnezeu, iar calcarea ei, din pofta rea a inimii care uita de Dumnezeu.
Decalogul este cea dintai lege scrisa a Vechiului Testament si, totodata, cea mai inalta lege morala data pana la Domnul nostru Iisus Hristos. Ea ramane valabila pentru toate timpurile, fiindca cele 10 porunci sunt poruncile legii firesti, pe care Dumnezeu le aduce la cunostinta credinciosilor intr-un chip mai limpede si mai hotarat.

21. Cele 10 porunci stau la temelia vietii morale a crestinului? 
Da. De aceea, pentru a sti cum sa-si intocmeasca viata potrivit vointei lui Dumnezeu, pentru a-si castiga mantuirea, crestinul trebuie sa cunoasca si sa pazeasca cele 10 porunci.
Tanarului care intrebase pe Mantuitorul ce sa faca pentru ca sa dobandeasca viata de veci, Mantuitorul ii raspunde: “De vrei sa intri in viata, pazeste poruncile” (Matei 19, 17).
Intelegerea buna a celor 10 porunci se poate castiga, insa, numai privindu-le in lumina desavarsita a Noului Testament, adica in lumina legii morale evanghelice sau crestine.
De aceea, inainte de a trece la talcuirea celor 10 porunci, e nevoie sa cunoastem legea morala a Noului Testament.

22. Ce este legea morala a Noului Testament? 
Ea este legea descoperita de Domnul nostru Iisus Hristos, prin care se aduce la cunostinta credinciosului, in chip desavarsit, voia lui Dumnezeu. Cu legea Noului Testament, Domnul nostru Iisus Hristos desavarseste legea Vechiului Testament, precum insusi spune: “N-am venit sa stric (legea), ci sa implinesc” (Matei 5, 17).
Legea Vechiului Testament era “sfanta si dreapta si buna” (Rom. 7, 12), dar numai “calauza spre Hristos” (Gal. 3, 24). Rostul ei era de a trezi in credincios constiinta starii de pacat si dorinta dupa mantuire. Ea a deschis ochii credinciosului ca sa vada mai limpede pacatul, sa cunoasca mai bine starea pacatoasa in care se afla si i-a facut mai vie dorinta dupa Mantuitorul, Care avea sa-l izbaveasca din starea atat de nefericita in care se gasea. Ea da deci cunostinta pacatului, dar nu si puterea de a-l birui si de a ne indrepta inaintea lui Dumnezeu. Citim in Sfanta Scriptura: “Din faptele Legii nici un om nu se va indrepta inaintea Lui, caci prin Lege vine cunostinta pacatului” (Rom. 3, 20). De aceea legea morala a Vechiului Testament avea nevoie de desavarsirea adusa de Mantuitorul, prin legea morala a Noului Testament (legea Evangheliei sau legea crestina).

23. In ce se cuprinde aceasta desavarsire? 
Desavarsirea aceasta se cuprinde, pe scurt, in urmatoarele:
1) Legea Noului Testament, prin jertfa Mantuitorului de pe Cruce, a adus omenirii mantuirea, pe care legea Vechiului Testament numai a pregatit-o;
2) Sfintele Taine impartasesc harul dumnezeiesc, dand credinciosului puterea de a birui pacatul si de a implini toata legea morala, spre a-si dobandi mantuirea: “Evanghelia lui Hristos este putere a lui Dumnezeu spre mantuirea a tot celui ce crede” (Rom. 1, 16);
3) Se ridica peste ingustimea legii Vechiului Testament si cheama la mantuire toate popoarele pamantului: “Nu mai este iudeu, nici elin… pentru ca voi toti una sunteti intru Hristos Iisus” (Gal. 3, 28);
4) Aduce porunca dragostei celei mai desavarsite. Pe cand in legea Vechiului Testament dragostea era restransa numai la poporul iudeu, in legea Noului Testament dragostea cuprinde pe toti oamenii, fara nici un fel de deosebire: “Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti dar voi desavarsiti precum si Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este” (Matei 5, 46-48). Asemenea si Sfantul Apostol Pavel spune: “Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele” (Rom. 12, 21);
5) Pe temelia dragostei, legea Noului Testament stabileste intre credincios si Dumnezeu legatura dintre fiu si parinte, inlaturand starea de frica ce stapanea in legea Vechiului Testament;
6) Legea Noului Testament cere ca aprecierea faptelor sa nu se faca dupa partea lor exterioara, ci si dupa gandul din care pornesc ele. Fapta buna sa nu fie fatarnica, ci sa izvorasca din inima curata. Intre gand si fapta sa fie cea mai deplina potrivire;
7) Legea Noului Testament desavarseste legea Vechiului Testament si prin sfaturile evanghelice, care aduc o stare mai inalta de viata crestineasca;
8) Legea Noului Testament este vesnica, fiindca Mantuitorul spune: “Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35).

24. Dar este oare cu putinta a implini o lege atat de desavarsita? 
Da, caci spune Mantuitorul: “Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara” (Matei 11, 29-30). Sfintii au implinit legea, desi erau si ei oameni ca ceilalti, dar aveau inima curata si erau plini de dragoste fata de Dumnezeu. Numai pentru astfel de oameni pazirea legii morale este usoara, mai ales ca ajutorul lui Dumnezeu nu le lipseste. Aceasta nu inseamna insa ca pazirea legii nu cere osteneala, dar osteneala aceasta nu o simte cel ce este plin de dragoste fata de Dumnezeu. Dimpotriva, toata osteneala ii umple inima de bucurie.

25. Cum trebuie implinita legea lui Dumnezeu? 
Legea lui Dumnezeu trebuie implinita in intregime, caci ea este una si toate poruncile ei sunt date de Dumnezeu. Credinciosul nu trebuie sa aleaga ce i se pare lui mai insemnat sau mai folositor din ea, caci atunci ar inlocui legea lui Dumnezeu cu o lege a sa. Sfanta Scriptura spune: “Cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2, 10). Pentru o singura vina, Moise a fost pedepsit sa nu intre in pamantul fagaduit. Pentru o singura minciuna, Anania si Safira au fost pedepsiti cu moartea (Fapte 5, 1-10).
Legea lui Dumnezeu trebuie, apoi, implinita necontenit, adica in toate imprejurarile vietii, fiindca numai asa isi dovedeste credinciosul dragostea sa puternica fata de Dumnezeu, binefacatorul sau cel mai mare.
Si, in sfarsit, ea trebuie implinita cu toata bucuria. Fapta, oricat de buna ar fi, daca e facuta impotriva inimii si cu carteala, nu are nici un pret.

26. Care e cuprinsul legii Noului Testament? 
Cuprinsul ei, pe scurt, il arata tot Mantuitorul cand spune: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. in aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii” (Matei 22, 37-40).
Acelasi lucru il spune Mantuitorul si cu alte cuvinte: “Toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea si proorocii” (Matei 7, 12). “Aceasta este porunca Mea: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12); “Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul” (Ioan 13, 34); “Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui” (Ioan 14, 21).
Deci legea Noului Testament sau legea crestina e cuprinsa in porunca dragostei. Dragostea de Dumnezeu, aratata prin dragostea de aproapele, aceasta cere Mantuitorul prin legea Noului Testament, spre a se implini voia lui Dumnezeu. De aceea, cu drept cuvant, crestinismul este numit religia dragostei.

27. Porunca dragostei nu o gasim si in legea Vechiului Testament? 
Porunca dragostei o gasim si in legea Vechiului Testament (Deut. 6, 5; Lev. 19, 18), data chiar cu aceleasi cuvinte ca in legea Noului Testament. Totusi, in Noul Testament porunca aceasta este noua prin duhul si viata ce se cuprind in ea. Caci dragostea ceruta de Mantuitorul trebuie sa fie curata si jertfelnica fata de fiecare om, chiar si fata de necunoscuti, dupa pilda dragostei aratate de El fata de oameni (Ioan 15, 13). Cu dragostea aceasta crestinul trebuie sa dezradacineze din sufletul sau orice urma de manie si de ura fata de semenul sau si sa rasplateasca raul cu binele (Rom. 12, 21).

28. Ce sunt legile omenesti despre care s-a vorbit mai inainte? 
Am vorbit pana acum despre legile morale dumnezeiesti, adica despre legile prin care Dumnezeu Si-a facut in chip direct cunoscuta voia Sa omului, ca indreptar pentru cugetele si faptele lui.
Dar Dumnezeu Si-a facut cunoscuta voia Sa omului si in chip indirect, si anume prin legile omenesti, care se impart in: bisericesti si civile.

29. Ce sunt legile bisericesti? 
Sunt legile date de Biserica, in virtutea puterii primite de la intemeietorul ei de a calauzi pe credinciosi in numele Sau si a-i indatora la ascultare (Matei 10, 40; Luca 10, 16; Ioan 13, 20).
Legile bisericesti sunt alcatuite pe temeiul legii descoperite de Dumnezeu si nu cer nici mai mult decat ea, nici ceva deosebit de ea. Rostul lor este de a talcui invataturile Mantuitorului, a indemna la ascultare si la pazirea poruncilor dumnezeiesti. De aceea, de buna seama, fiecare crestin este indatorat sa asculte de ele.
Biserica noastra, folosindu-se de dreptul primit de la Mantuitorul, a dat astfel de legi, dintre care cele mai insemnate sunt canoanele si cele noua porunci bisericesti.

30. Ce sunt canoanele? 
Canoanele sunt legi date de sinoadele ecumenice ale Bisericii si de sinoadele particulare ale ei, dar intarite de cele ecumenice. Pe temeiul invataturii Mantuitorului si a Sfintilor Sai Apostoli, canoanele statornicesc felul de organizare si conducere a Bisericii, precum si drepturile si indatoririle membrilor ei: clerici, monahi si credinciosi.