TAINA SFÂNTULUI MASLU (2)

SĂVÂRȘITORUL (OFICIANTUL) TAINEI

Termenul săvârșitor provine în limba română din slavonescul săvrășitel, care înseamnă „cel ce face, cel ce îndeplinește, cel ce duce lucrul la capăt sau la bun termen". Este un cuvânt arhaic, păstrat mai mult în limbaj bisericesc, care redă sensul a doi termeni grecești: ierourgos și teleiotes, iar din latină pe minister și consummator. Oficiant este un neologism francez din radical latin. (1).

Problema priorității

Abordând problema săvârșitorului Sfintei Taine a Maslului, este necesar să afirmăm din capul locului rolul proeminent al părții divine în lucrarea Tainei, părții umane revenindu-i rolul secundar. Și aici, adică la identitatea săvârșitorului, ca și la aceea a instituitorului, deseori se accentuează în exprimare importanța elementului uman: dacă la instituirea Maslului se pornește de la textul din Epistola Sfântului Apostol Iacob 5, 14-15, pe baza aceluiași text mulți teologi se grăbesc să acorde "preoților Bisericii" întâietatea la calitatea de săvârșitor. Considerăm însă că atât instituitorul cât și săvârșitorul este Domnul Iisus Hristos. Sfântul Iacob, la instituirea Tainei Maslului, cât și preoții Bisericii, la săvârșirea Tainei, ocupă locul al doilea. Dacă Domnul Hristos n'ar fi făcut atâtea vindecări minunate, și dacă Apostolii ar fi săvârșit minuni fără îndemnul și fără puterea Lui, atunci nu Hristos ar trece drept instituitor al Maslului, iar preoții Bisericii ar fi singurii săvârșitori ai Tainei, adică fără Hristos. Nu putem concepe să existe astfel de "ortodocși", dar o lămurire nu strică pentru mai multă luare aminte în exprimare.

Unitatea Treimică, dualitatea naturilor lui Hristos și unitatea harului divin ca temeiuri ale minunilor

Ceea ce mai merită reținut este credința că întâietatea Lui Hristos în lucrarea Sfântului Maslu și în toate Tainele și Ierurgiile Bisericii se fondează pe unitatea de ființă a Sfintei Treimi și pe perihoreza (întrepătrunderea) Celor trei Persoane divine. Hristos este Dumnezeu-Cuvântul și Omul ideal (Theanthropos), singura Persoană divino-umană cunoscută în istorie. Deși veșnic nedespărțit de Tatăl și de Duhul Sfânt, Cuvântul întrupat (Iisus Hristos) se roagă ca om Tatălui ceresc înainte de a vindeca, sau mulțumește că a fost ascultat, tot înainte de săvârșirea minunii , cum este cazul la învierea lui Lazăr: "Părinte, mulțumescu-ți că M'ai ascultat!" (Ioan 11, 41). De fapt, mai ales după Înălțarea Sa la cer, Hristos săvârșește vindecări, învieri și alte minuni prin Dumnezeiescul Har, puterea unică și comună care izvorăște din cele trei Persoane divine, din care cauză această putere uneori este numită "Harul Părintelui Tău fără de început", sau "Harul Unuia-Născut Fiului Tău", sau "Harul Preasfântului (Tău) Duh", sau toate laolaltă.

Doctorul sufletelor și al trupurilor

La canonul Sfântului Arsenie, pustnic din secolul al IX devenit episcop de Corfu (2), canon care precede Sfântul Maslu ("Binecuvântată este Împărăția..."), se zice înainte de fiecare tropar stihul "Stăpâne, Hristoase milostive, miluiește și tămăduiește pe robul Tău". De asemenea, în rugăciunile următoare lecturilor apostolice și pericopelor evanghelice ne adresăm mai mult Domnului Hristos unit cu Tatăl și cu Duhul. Tot așa rugăciunea pe care preotul o face după fiecare ungere a bolnavului o înălțăm către doctorul sufletelor și al trupurilor, adică Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Preoții sunt doar slujitori rugători.

Preoții, săvârșitori văzuți ai Tainei, în numele lui Hristos


Sfântul Evanghelist Matei ne informează că la începutul activității Sale mesianice, Mântuitorul a împuternicit și a trimis pe sfinții Săi învățăcei să vindece orice boală și infirmitate. Iată parte din relatarea Sfântului Matei (10, 1 și 8): "Și chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere (în greacă exousian, în latină potestatem = autoritate) asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască toată boala și toată neputința. Pe cei bolnavi tămăduiți-i; pe cei morți înviați-i; pe cei leproși curățiți-i; pe demoni scoateți-i afară; în dar ați primit, în dar să dați." Aceasta este prima chemare și trimitere, axată, cum se știe, mai mult pe însănătoșirea în primul rând a lui Israel.

A doua trimitere a Apostolilor va fi după Învierea Sa din morți, în sens mult mai general, cum ne arată Sfântul Evanghelist Marcu: "Și (Domnul Hristos) le-a zis (ucenicilor Săi): Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede și se va boteza, se va mântui; dar cel ce nu va crede, se va osândi. Iar celor ce vor crede, aceste semne le vor urma: în numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, șerpi vor lua în mână, și chiar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma; pe bolnavi mâinile-și vor pune și se vor face bine." (16, 15-18). Dacă Sfântul Matei redă cele de mai sus în mai puține cuvinte (28, 19-20), Sfântul Ioan, ultimul care și-a scris Evanghelia, vine cu unele completări, insistând pe dotarea făcută Apostolilor de către Domnul Cel înviat, și primită de ei prin insuflarea Dulului Sfânt, care să-i facă apți pentru marea sferă a apostolatului: "Așa cum Tatăl M'a trimis pe Mine, tot așa și Eu vă trimit pe voi. Și zicând acestea, a suflat aspra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi" (Ioan 20, 21-23).

Am prezentat aceste texte din Sfintele Evanghelii pentru a sublinia faptul că după Înălțarea cu trupul la cer, Domnul Hristos a întărit prin Duhul Sfânt pe Apostoli pentru vasta lucrare în Biserică și în toată făptura. Prin rugăciune și punerea mâinilor, Apostolii au transmis în Biserică acest Har episcopilor, care la rândul lor l-au dat preoților și diaconilor. Prin aceste organe văzute lucrează în mod nevăzut Harul până la sfârșitul veacului. Mai ales episcopii și preoții sunt săvârșitorii văzuți ai Sfintelor Taine, dar numai în numele lui Hristos, Săvîrșitorul nevăzut. "În numele" înseamnă aici: "cu puterea", "cu autoritatea".

Este demn de notat că potrivit Sfinților Părinți ai Bisericii, în Taina Maslului, ca la oricare Sfântă Taină, Harul lucrează independent de starea morală a săvârșitorului văzut. Totuși, viața curată a acestuia înlesnește lucrarea Harului, fapt de care Sf. Apostol Iacob ne atenționează în următorii termeni: "Mult poate rugăciunea dreptului cea lucrătoare" și "Rugăciunea credinței (cu credință) va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica..." (5, 16 și 15). Chiar și Mântuitorul le-a explicat ucenicilor că există "un soi de diavoli care nu se scoate decât cu rugăciune și cu post" (Marcu 9, 29; Matei 17,21). Adică trebuie mai multă rugăciune și mai mult post decât în mod obișnuit. Trebuie totuși să precizăm că dacă Harul lucrează la Sfântul Maslu independent de starea morală a preotului săvârșitor, totuși acestuia îi este absolut necesară dreapta credință, ca la orice Sfântă Taină.

Numărul preoților slujitori

Pe baza pluralului folosit de Sfântul Iacob (5, 14) -"preoții Bisericii"- și probabil în virtutea practicii obișnuite în Biserica primară la Ierusalim, s'a îndătinat la slujba Maslului numărul de șapte preoți (3). Însă acolo unde nu sunt disponibili șapte, pot sluji și mai puțini (4). Este adevărat că unde sunt mai mulți preoți și rugăciunea este mai puternică, mai eficientă. Pe de altă parte, este preferabilă prezența mai multor preoți și pentru a se evita căderea în ispită. Mai precis, dacă Dumnezeu ascultă rugăciunea singurului preot slujitor și, ca urmare, bolnavul se însănătoșește, preotul respectiv, dacă nu este atent la ispită, poate cădea în păcatul mândriei. Aceasta este o motivație frumoasă și totodată realistă, care nu-mi aparține, dar nu este mai puțin adevărat că acest păcat catastrofal de grav pândește pe fiecare preot și când oficiem orice altă Sfântă Taină și Ierurgie, ca de exemplu, pentru că Sfânta Împărtășanie nu se strică după cum nu se strică nici apa sfințită.

Note bibliografice:
(1) Braniște, Pr. Prof. Dr. Ene. Liturgica specială (Editura I.B.M.O. al B.O.R.), București, 1980, p. 428 preferă termenul Ministrul.
(2)Ibidem, p. 430.
(3)Pentru numărul de șapte preoți slujitori la Maslu, vezi: Braniște, Ibidem, p.428.
(4)Într'o notă la canonul 14 al Sinodului de la Cartagina se recomandă ca, în caz de necesitate, slujba Sântului Maslu să fie oficiată și de un singur preot. Vezi The Rudder (Pidalion), (Luna Printing Co.,New York, 1983), p. 613.


Pr. Constantin M. Iana


Adelaide, august 2012


(Va urma)

Published in Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande, Duminică, 04 Noiembrie 2012

News and events