Raritatea izvoarelor informative
În primele trei secole ale primului mileniu Biserica s'a concentrat îndeosebi asupra operei de creștinare a „neamurilor", botezând bătrâni, tineri și copii și hrănindu-i cu Hristos Cel biblic și euharistic, ieșind biruitoare din lupta cu păgânismul persecutor. Sfintele Taine erau reduse la esențial, dar odată cu literatura și dogmele creștine s'a dezvoltat și ritualul liturgic, inclusiv Tainele de care ne ocupăm, și administrarea lor se făcea ambelor sexe și oamenilor de toată vârsta. Familii întregi, sau "case", cum le numește Sf. Apostol Pavel, veneau la Hristos. Dar dacă, conform izvoarelor, taina Spovedaniei a evoluat, trecând și prin faza de spovedanie în comun (despre care aflăm îndeosebi de la Sfântul Vasile cel Mare + 379), apoi la faza auriculară (spovedania individuală, la ureche), de la ascultarea de către episcop la cea de către preoți, de la o singură spovedire la repetabilitatea Tainei etc., nu avem vreo știre mai amplă despre spovedirea copiilor sau surdo-muților. Urmând însă o logică a faptelor, putem doar să ne închipuim că și copiii și surdo-muții beneficiau de al doilea Botez, cum a ajuns să fie caracterizată taina Spovedaniei.
Logica de care am pomenit are în vedere faptul că chiar la Sinodul al 2-lea Ecumenic din 381, deci la numai doi ani după moartea Sfântului Vasile, a participat și Timotei al Alexandriei, un om cu viață sfântă, trăitor pe vremea ereticului împărat bizantin Valens (+378). De la Fericitul Timotei ne-au parvenit și 18 canoane, sub formă de întrebare și răspuns, opera lui fiind confirmată de două Sinoade Ecumenice, al 6-lea și al 7-lea (1).
În canonul al 18-lea, ultimul din serie, Timotei atacă chiar problema noastră. Este drept că acest canon îl găsim reprodus cam cu aceleași cuvinte și în Pravila cea Mare (Îndreptarea Legii) a lui Matei Basarab, tipărită la Târgoviște, în 1652, apărută în editura Pelerinul Român, Mânăstirea Portărița, Oradea, 2002, p. 435 (glava 324), Cf. glava 321, p.430). La fel, găsim canonul 18 al lui Timotei Alexandrinul în Pidalionul (Cârma Bisericii), editat de Arhimandritul Zosima Târâlă și Iconom Stavrofor Haralambie Popescu, București (Institutul Speranța), 1933, reeditat în 1992, București, p. 443.
În afară de acest canon mai cunoaștem și alte surse care se referă la vârsta de la care copiii trebuie să se mărturisească, mai ales înainte de a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. Pr. Vintilescu mai citează în acest sens pe Matei al Cretei și pe canonistul bizantin Balsamon din secolele 14 și 15, iar Îndreptarea Legii (glava 321, p. 431) aduce ca mărturie (glava 324) pe Anastasie al Antiohiei și pe Sfântul Ioan Cretanul pentru începutul spovedaniei la vârsta pubertății (glava 321). Sprijinindu-ne totuși pe Arhiepiscopul Timotei și pe Sinoadele mai sus amintite, care au fost ținute la 681 și respectiv la 786, credem că nu greșim dacă, aplicând logica istoriei, concludem că atât copiilor cât și surdo-muților li s'a administrat taina Spovedaniei. Într'adevăr, aceasta este o concluzie riscantă, fără mare bază documentară, dar afirmația poate fi în aceeași măsură plauzibilă, dacă avem în vedere că nu există nici documente care să infirme această practică liturgică. Fără să știm de ce izvoarele nu pomenesc mai frecvent de spovedania copiilor (despre a surdo-muților păstrând chiar o tăcere totală), cel puțin până la finele secolului al 8-lea avem totuși un temei. Sperăm că se vor descoperi surse mai lămuritoare și după secolul al 8-lea. Căci tăcerea nu înseamnă întotdeauna inexistență. Ceea ce ne tulbură mai mult este lipsa unor indicii mai precise privitoare la vârsta și procedura de spovedire a copiilor și a surdo-muților. Însă implicațiile canonului 18 al Sfântului Timotei al Alexandriei, problema vârstei copiilor penitenți, procedura pastorală și alte aspecte specifice spovedaniei copiilor și surdo-muților vor fi adresate într'un alt articol. (Va urma)
Note bibliografice
Prolegomena la Cele 18 Canoane ale Preasfântului Timotei, Arhiepiscopul Alexandriei. În The Rudder (Pidalion) of the Orthodox Catholic Church, Athens, 1908 (reprinted in New York 1983), p. 889.
Pr. Constantin M.Iana,
Adelaide, mai 2014
Published in Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande,, Marţi, 01 Iulie 2014