"Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica." ( Matei 25, 31-46)
Iata ca ne mai despart cateva zile pana la inceperea Postului cel Mare si Biserica a randuit ca aceasta Duminica sa fie inchinata Judecatii de Apoi sau Parusia (grecescul παρουσία = prezenta, venire).
Potrivit credintei crestine, sfarsitul existentei noastre pamantesti reprezinta momentul in care purtarea noastra lumeasca este judecată, de rezultatul acestei judecăţi particulare depinzând locul în care sufletul nostru îşi va petrece veşnicia: Raiul sau Iadul. Învăţătura creştină vorbeşte însă şi de o judecată universală, ce începe sfârşitul formei actuale de existenţă a lumii.
Textul de azi din Sfanta Evanghelie ne este prezentat nu pentru a ne speria, ci mai degraba pentru a ne trezi constiinta, lasand in urma pacatele noastre "Precum este adevarat ca Eu sunt viu, tot asa este adevarat ca Eu nu voiesc moartea pacatosului, ci ca pacatosul sa se intoarca de la calea sa si sa fie viu" (Iez. 33, 11).
A doua venire a Mantuitorului a fost proorocita inca din Vechiul Testament, Dumnezeu vrand sa faca cunoscut oamenilor ca nimeni din aceasta viata nu este mai presus de lege si ca dreptatea divina va judeca fara partinire „Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise." ( Daniel 7,10), iar proorocul Isaia zice: „Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se vor întoarce la credinţă, prin dreptate. Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi." (Isaia 1,27-28). Sfantul Apostol Pavel le vorbea corintenilor in incercarea lui de a le trezi constiinta „Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău." ( 2 Corinteni 5, 10).
Ziua judecatii spune Sfantul Apostol Petru se cheama si ziua pierii pacatosilor „Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi." (2 Petru 3,7).
Omenirea nu va dura la nesfarsit in forma care se afla acum. Va veni o vreme cand se va sfarsi aceasta lume si va incepe alta, in care si cerul si pamantul se vor innoi si neamul omenesc va fi asemenea lui Adam si Eva de dinaintea caderii in pacat. Simeon Tesaloniceanul spunea ca sfarsitul va veni cand se va „raci dragostea, cand se va inmulti rautatea si va pieri bunatatea" De-a lungul timpului multi ratacitori au incercat sa prevesteasca venirea Domnului dar in ignoranta si nestiinta lor nu au facut altceva decat sa raneasca sufletele celor care au crezut in ei „Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea." ( 1 Tesaloniceni 5,2)
Judecata de Apoi va fi facuta de Hristos asa cum ne spunea chiar El „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului." ( Ioan 5, 22). La judecata cea mare Sfintii vor sta impreuna cu Hristos si vor judeca impreuna lumea „Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel." ( Matei 19,28), „Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici? Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?" ( I Corinteni 6, 2-3).

Sfanta Evanghelie ne infatisaza cum va decurge acesta judecata, cine va fi judecat si cine va primi ca rasplata viata de veci „Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre." (Matei 25,32), „Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi, şi să răsplăteşti pe robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari şi să pierzi pe cei ce prăpădesc pământul." (Apocalipsa 11,18).

Judecata universala va fi pentru toti oamenii fie ei crestini, evrei, mulsulmani sau chiar pagani asa cum intareste prin cuvantul sau Sfantul Apostol Pavel cand le scria romanilor „Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără." (Romani II, 12,14,15).

Judecata va fi facuta cu dreptate si adevar „Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi." (Faptele Apostolilor 17,31), iar in acele zile nu va conta in fata lui Dumnezeu daca esti conducator sau om de rand, sarac sau bogat „Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul."(Efeseni 6,8) „si dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, după lucrul fiecăruia, petreceţi în frică zilele vremelniciei voastre" (I Petru 1,17), si daca judecata va fi dreapta ea va fi si nepartinitoare „pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rănunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre." (Apocalipsa 2,23), Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale" (Apocalipsa 20,12). Dreptatea divina se va rasfrange si ii va ocroti pe cei drepti, despre acest lucru vorbind chiar Domnul Iisus Hristos „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." (Matei 10,32) si ii va rasplati cu viata vesnica „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă." (Matei 13,43). In ceea ce-i priveste pe cei pacatosi, Sfantul apostol Pavel spunea „În văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus. Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui." (II Tesaloniceni 1,8-9)

Iubiti credinciosi,

Iata am vazut in cele de mai sus cum va fi la Judecata de Apoi, cine va fi judecat, cum se va face judecata si cum va primi fiecare dupa faptele lui, dar multi se intreaba cum sa se fereasca de pacate si mai ales cum sa faca cele placute lui Dumnezeu. In primul rand trebuie sa ne raportam la cele doua mari porunci date de Iisus Hristos „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si din toata puterea ta." Iar a doua este la fel ca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 22, 37-40), in aceste doua mari porunci se regaseste toata invatatura despre mantuire, pentru ca daca Il iubim pe Dumnezeu, ii respectam si poruncile Lui si mai apoi, daca ne vom iubi aproapele, vom face cele placute Lui Dumnezeu.
Calatoria noastra prin aceasta lume trebuie sa se faca in smerenie, in rugaciune si incununata de fapte bune. Sfantul apostol Iacov ne invata cum trebuie sa facem fapte bune „Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este? Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic? Vezi credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit? si s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu". Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale? Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este." (Sf. Ap.Iacov 2,14-26). Grija noastra fata de suflet trebuie sa fie permanenta inca din tineretile noastre, pentru ca nu stim cat ne este ingaduit sa traim „privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului" (Matei 25,13).
Pe langa smerenie, rugaciune si fapte bune credinciosul are nevoie sa se si curete de pacate si acest lucru il poate face prin Spovedanie. Spovedania reprezinta un element fundamental in procesul mantuirii chiar daca unii oameni din nestiinta sau ignoranta nesocotesc acest aspect, reducand spovedania doar la o simpla rugaciune particulara. In cartea „Invatatura de credinta ortodoxa" ni se explica cine este indreptatit sa faca spovedania: „Numai acela care are puterea şi dreptul de a dezlega, adică episcopul şi preotul, căci numai apostolilor şi urmaşilor lor, episcopii şi preoţii, le-a dat Hristos puterea şi porunca de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. Canonul 102 Trulan prevede obligaţia preoţilor de a cerceta felul greşelilor mărturisite, pentru a prescrie leacuri potrivite. Preotul deţine această putere în virtutea harului hirotoniei în treapta de preot, iar dreptul de a pune în lucrare această putere îl are prin hirotesia în duhovnic. Este bine să nu schimbăm duhovnicul decât la caz de mare nevoie, de pildă când se schimbă preotul sau când ne mutăm în altă parohie", toate cele de mai sus sunt sustinute de Mantuitorul Iisus Hristos care spune: „Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20,22-23).

Iubiti credinciosi,

Pentru ca suntem aproape de intrarea in Postul Mare si pentru ca asa cum stim in acest post aproape in fiecare sambata se vor face pomeniri pentru cei adormiti, sa ne oprim asupra acestui aspect care are legatura cu tema de azi. Intre judecata particulara, pe care o avem odata cu trecerea noastra la cele sfinte si cea universala unde vom fi judecati cu totii, mai poate exista speranta si nadejdea in cei ramasi in viata ca prin rugaciunile si milostenia lor sa rascumpere sufletele celor care au ajuns in iad. Aceste rugaciuni se fac in cadrul Sfintei Liturghii si a slujbei Parastasului de catre preot impreuna cu credinciosi care se roaga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor celor adormiti.
Sfantul Atanasie cel Mare, vorbind despre cei morti, spunea ca Dumnezeu nu-i paraseste pe acestia, ci misca pe cei de aproape ai lor, indreapta cugetele lor, le atrage inimile, le induioseaza sufletele si astfel miscati cei vii se grabesc sa dea ajutorul celor morti, indeplinind ei neajunsurile lor iar Sfantul Ioan Gura de Aur spunea „Fiindca Iisus Hristos este Stapan al vietii si al tuturor bunurilor, la El trebuie sa cerem ca sa amelioreze soarta raposatilor. Fiind Dumnezeu, El da viata cui voieste". Pentru cei care si-au dorit mantuirea, dar nu au avut timp cat au fost in viata, din nepasare sau alte pricini mai pot primi salvarea prin rugaciunile celor vii. Dar asa cum spuneam in predica, rugaciunea fara fapte este moarta si iata ca nu trebuie sa ne limitam doar la a ne ruga, ci rugaciunea sa fie incununata si de milostenie.
Termenul de pomenire sau pomana trebuie sa ne duca cu gandul la milostenie curata si adevarata placuta inaintea lui Dumnezeu, iar „ valoarea milosteniei nu depinde de cât dăm, ci de gândul cu care dăm" - spunea Sfantul Ioan Gura de Aur. Totodata milostenia nu trebuie sa fie motiv de fala sau de distractie, iar faptele noastre bune sa se indrepte catre cei in nevoi si nu catre cei ce au. „Dumnezeu primeste rugaciunile noastre pentru decedati din iad, dupa cum primeste si pe ale sfintilor din rai, facute pentru noi pamantenii, deoarece El vede in acestea manifestarea iubirii dintre oameni si stradania acestora de a se afla in comuniune cu Sine.
In Biserica Ortodoxa nu se arata in mod precis pana unde se extinde iertarea pacatosilor dupa moarte, aceasta cunoscand-o doar Dumnezeu. Biserica invata totusi ca se izbavesc dupa moarte nu numai cei plecati cu pacatele deplin iertate, in taina pocaintei, ci si dintre cei ce n-au avut acest prilej, pentru motive binecuvintate, salasluiti fiind in iad, pana la judecata din urma. Starea noua pe care o poate imbraca sufletul unui pacatos, care n-a savarsit pacate prea grele si de moarte, nu se datoreste actiunii acelui suflet, ci rugaciunilor facute de cei vii pentru el. Aceste rugaciuni misca mila lui Dumnezeu ca ea sa dea o noua stare sufletului pentru care se face rugaciunea. Schimbarea se face numai prin mila lui Dumnezeu, miscata de rugaciune. (Temeiurile dogmatice ale rugaciunilor pentru cei morti - Pr.Nicolae Alexa.)

Iubiti credinciosi,

Datori suntem in acesta viata de a lucra pentru mantuirea noastra si a celor din jur, sa parcurgem drumul Golgotei in incercarea de a razbi pacatul si niciodata sa nu renuntam la darurile lui Dumnezeu prin necredinta si nepasarea noastra. In inchiere va redau cateva indemnuri ale Sfatului Ioan Gura de Aur legate de tot ce am vorbit pana acum: „Deci să ne oprim de a ne mai arunca singuri în prăpastie; să ne trezim şi, gândindu-ne la toate acestea, să-I înălţăm slavă Lui prin fapte, căci nu-i de ajuns numai prin vorbe, ca astfel să ne bucurăm şi noi de slava şi puterea Lui, căreia fie cu toţii a ne învrednici, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care şi cu Care se cuvine slavă Tatălui şi Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin. (Sfantul Ioan Gura de Aur - Despre judecată şi osândă - Omilia V)

Preot Dranca Nicu - 2017

Published in Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande, Duminică, 19 Februarie 2017